Alăptez de opt ani…

…și am de gând să continui!

V-ați speriat, nu-i așa? 🙂

Alăptez al patrulea copil, de un an și patru luni. Pe ceilalți trei i-am alăptat, pe fiecare, aproximativ doi ani.
Îmi amintesc că atunci când eram însărciantă cu primul copil, am căutat informații (pe net) despre alăptare. Am citit puținele informații în limba română disponibile atunci (2010) și m-am gândit că mă voi descurca.

Cum a fost de fapt?

Prima naștere (2 nov. 2010) a avut loc la Filantropia, nu a fost chiar ce mi-am dorit, am povestit aici, pe scurt.
După ce am născut, nu a venit nimeni să îmi spună ce să fac, copilul nu a fost cu mine, deși exista sistemul rooming-in, dar neonatologii au considerat că nu este posibilă cazarea bebelușilor în salon cu mamele, pentru că nu fusese încă pornită centrala (!). Nu era frig, vă asigur. Am născut în jurul orei 14, iar la ora 17 eram în sala de alăptat (teoretic nu aș fi avut voie, pentru că abia născusem, dar eu nu am spus asta). Acolo erau mai multe asisitente, dar nimeni nu a verificat atașarea, poziția, frenul etc… La un moment dat, a venit o doamnă să mă tragă de sâni (barbară și inutilă practică!) să vadă dacă curge lapte.
Din fericire însă, înainte de externare, unul din medicii neonatologi, a ținut o mini-ședință, numită „școala mamelor” în care ne-a explicat tot ce trebuie să știm despre alătare, informații corecte, la zi. A insistat pe alăptarea exclusivă până la 6 luni.
Am plecat acasă fericită și convinsă că totul va fi floare la ureche.
Doar că băiețelul meu a avut icter. Pediatrul a considerat că  este necesară expunerea la lampa cu ultra violete zilnic, timp de 7 zile. Am venit cu copilul de nici două săptămâni, zilnic la spital (la Grigore Alexandrescu). Lampa cu ultra violete era plimbată dintr-un salon în altul. Saloane în care erau internați alți copii. Copii bolnavi: bronșiolite, pneumonii… Ghiciți ce sa întâmplat?
După terminarea coșmarului cu ultraviolete (copilul urla, i s-a prescris fenobarbital, iar eu am fost umilită de medici și de asistente, din cauză că nu puteam sta pe scaun și nici în picioare: o epiziotomie desfăcută doare foarte, foarte tare, iar starea mea era una… extrem de sensibilă…) a urmat coșmarul unei internări cu bronșiolită... la doar 3 săptămâni de viață ale copilului.

Primul canal înfundat

Am fost aproape de mastită la două zile după internare. De fapt, era un canal înfundat. Medicii de la secția neonatologie (Grigore Alexandrescu) nu au știut ce să-mi facă. Mi-au spus să iau niște paracetamol, dar să îmi cumpăr eu, pentru că ei nu au decât sirop pentru copii…
Am sunat prietenele cu (mai mulți) copii, am făcut rost de o pompă, m-am muls manual…
În timpul acesta copilul urla. A primit un tratament extrem de agresiv, iar medicii insistau să îi dau lapte praf, pentru că urlă de foame. Îmi aduceau biberon cu formulă, dar copilul a refuzat-o. Experiența spitalizării cu un copil atât de mic a fost extrem de traumatizntă. Programul era inuman, cam ca la pușcărie, cu trezire din oră în oră începând cu 5.30 a.m.
Ajunși acasă, copilul în continoare urla, mi se spusese să îi fac proba suptului… Eram extrem de obosită, stresată, în pragul depresiei. Medicii de la Grigore, de la rezident la profesor, au făcut tot ce le-a stat în putință să mă convingă că eu mi-am îmbolnăvit copilul.

Final fericit

Din fericire, prietenele mele cu mai multă experiență, mi-au spus să țin copilul la sân. Și toată ziua dacă vrea… Lucru pe care l-am și făcut. A fost greu… A supt continuu câteva zile, poate mai bine de o săptămână (abia mai târziua am aflat despre puseele de creștere), nu îmi mai amintesc, dar a luat foarte bine în greutate luna aceea și am scăpat de stres.

Pe Mihail, copilul despre care v-am vorbit mai sus 🙂 și care acum are aproape 9 ani, l-am alăptat până la 2 ani. Timp în care am rămas însărciantă cu al doilea copil, cu Gheorghe.

Alăptarea în sarcină

Un subiect despre care se vorbește prea puțin, medicii recomandă înțărcarea imediată, pe motiv de avort spontan. Înspăimântător.

La noi, a fost puțin amuzant pentru că… am aflat de existența lui Gheorghe pe la 15 săptămâni de sarcină… 🙂
Asta după ce am avut o menstruație neregulată și mai… ciudată și, mergând la medic să fac o ecografie de teamă să nu fie o sarcină extrauterină… am aflat că nu se vede nimic, ba mai mult, ovarele nu ovulează, să stau liniștită, este doar o dereglare din cauza alăptării. Foarte liniștită am stat… Până a început să simt niște mișcări ciudate :))))).
Mi-ar fi fost de ajutor să aflu atunci despre „anxietatea de alăptare” (breastfeeding agitation). Am experimentat o stare extrem de ciudată, pe care nu mi-o puteam explica. Sensibilitate crescută a sânilor, o stare de discomfort psihic și fizic în timpul alăptării. Disperată, am încercat să înțarc copilul (fără să știu despre înțărcarea blândă).  Evident, a fost mai rău…
Am găsit însă un grup de suport pe Facebook, unde am fost încurajată și îndrumată către o înțărcare cu blândețe. Secreția lactată a dispărut cu desăvârșire, iar eu am promis copilului, că atunci când va veni laptele din nou, îi voi mai da și lui și bebelușului.
Numai că el nu a mai dorit să fie alăptat (avea 2 ani și jumătate când s-a născut frățiorul lui).

Alăptarea celor 4 copii

La cei doi ani ai lui Ghorghe, eram deja însărciantă cu Despina :). Secreția lactată s-a diminuat, iar apoi a dispărut de tot, pe la aproxiamtiv 15 săptămâni de sarcină. Gheorghe era un toddler extrem de activ  :), sugea puțin peste zi (doar la culcare și la trezire), iar noaptea mai deloc. Supturile lui s-au rărit de la sine, pe măsură ce secreția lactată a scăzut, apoi a început să adoarmă cu tati și… s-a înțărcat.
Același lucru s-a întâmpla și cu Despina, mai devreme însă, când ea avea 1 an și 10 luni.
Pur și simplu nu a mai cerut sân… Nici lapte nu mai era…
Acum Irina este alăptată de 1 an și 4 luni și… am de gând să continui.

Doctorul Jack Newman

Este cel mai recunoscut expert în alăptare din lume. Practică medicina pediatrica de peste 40 de ani, iar acum 32 de ani, a deschis prima clinică de alăptare din lume. Dr. NEWMAN a fost consultant UNICEF pentru cursul adresat personalului medical despre alăptare și evaluarea maternităților cu acreditarea „Baby Friendly” și a publicat o serie de articole și cărti, a produs filme despre alăptare distribuite în întreaga lume, resurse importante atât pentru părinți, cât și pentru specialiștii în alăptare.

Eu am aflat prea târziu (de fapt niciodat nu e prea târziu :P) despre el, cartea lui a apărut când deja îmi rezolvasem problemele, dar! Dacă sunteți însărciante, aveți prietene însărciante, sunteți proaspete mămici sau, dacă sunteți personal medical, mergeți să îl ascultați pe Dr. Newman la coferința pe care o va suține pe 31 august. Conferința poate fi urmărită și online, dacă nu puteți ajunge la București.
Eu cred cu tărie că putem fi schimbarea pe care o vrem în lume și că informația este putere. Întâlnirea cu Jack Newman vă poate scuti de multe neplăceri, puteți economisi o mulțime de bani și, vă asigur că veți zâmbi, bunul doctor are mult umor!

Folosind codul JNPARTNERS , beneficiați de o reducere de 20%. Aceasta se cumulează cu oferta specială din Săptămâna Alăptării, valabilă până vineri, 9 august!

Vă doresc un start bun în alăptare celor care veți începe curând, alăptare confortabilă celor care alăptați deja și vă aștept cu feedback despre întâlnirea cu Dr. Newman!
Please follow and like us:
error0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.