Cristina Lincu, mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers? (Interviu)

A fost un adevărat balsam pentru suflet cartea aceasta, mai ales pentru că m-am regăsit în foarte multe situaţii. Am râs cu lacrimi, dar am şi lăcrimat de emoţie.

Mi-am dorit foarte mult să iau un interviu Cristinei şi, iată, în sfârşit, acest lucru s-a întâmplat. 🙂

O scurtă prezentare: cine eşti şi care este pasiunea ta?

Sunt (nu neapărat în această ordine) mamă, femeie, soție, blogger, specialist în comunicare și autor publicat – și asta pentru că mi se pare deocamdată o exagerare să afirm despre mine că aș fi scriitoare. Cel puțin deocamdată! Dintre toate pasiunile pe care le-am gustat discret sau din care m-am înfruptat de-a dreptul de-a lungul vieții, scrisul a rămas tot timpul cea mai dragă și cea mai stabilă. Iar acum, când lucrurile s-au decantat, iar eu am ajuns la o oarecare maturitate, înțeleg mai bine ca oricând că aceasta este pasiunea care mă definește. Cu regretul că am înțeles pe deplin totuși un pic târziu.

Cum ai ajuns să pui în practică pasiunea ta?

Inventând povești (pe prima am scris-o pe la zece ani), scriind nenumărate jurnale, apoi punând bazele unui proiect românesc în Spania „Român în Lume” (alcătuit din ziar de limbă română, emisiuni radio, portal web, evenimente românești, editare de carte/reviste, sponsorizare de biblioteci etc), scriind pe blogurile personale, lucrând în media on-line (în prezent ca Editorial Manager pentru Catchy.ro) și, desigur, publicând prima mea carte – „Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers?”

Ce cărți urmează?

Lucrez în paralel la trei proiecte literare complet diferite ca stil și tematică de „Mamă de 3…”. Sunt proiecte îndrăznețe, care însă mă reprezintă în egală măsură și pe care de-abia aștept să le văd între coperți.

Ce te inspiră?

Viața. Imaginația. Copiii mei. Oamenii pe care îi iubesc. Oamenii pe care îi admir. Trecutul. Prezentul. Sentimentele. Suferința. Pasiunea. Marea…. și lista este foarte lungă, te asigur.

Cum îmbini mămiceala, munca, pasiunile?

Uneori cu răbdare, alteori în fugă. Nu mereu eficient, însă am acceptat că nu sunt perfectă și, mai ales, nici că nu voi fi vreodată, așa că singura datorie față de mine însămi este să fac ce pot cât mai bine posibil.

Cum/Unde te vezi peste 5 ani?

Mi-e teamă să mă gândesc 🙂 Sper că pe același drum și cu o desagă mai grea de împliniri și amintiri demne de rememorat peste… 50 de ani!
O întrebare suplimentară, pe care doar mamele de 3+ o vor înțelege 🙂

Ai parte de reacții ciudate sau nepotrivite de genul: „Sunt toți trei ai dumneavoastră?”, „Mai faceți?”, „Cum vă descurcați cu trei, că eu cu unul…”. Cum reacționezi?

Desigur, foarte des, m-am obișnuit deja. Odată, o femeie de etnie romă mi-a spus încântată – „Ai mulți copii, ca la noi, la țigani”. Și asta m-a amuzat teribil. De asemenea, am prietene care-mi spun că atunci când le e greu cu un copil se gândesc la mine și așa simt că prind curaj sau simt că nu au motive să se simtă copleșite. Trebuie să recunosc că mă flatează și mă bucură, deși știm cu toatele că, uneori, nu este ușor nici cu unul, nici cu doi, nici cu trei…

Un mesaj pentru mamele 3+?

Așa cum spuneam chiar în primul paragraf al cărții, „Mamele sunt eroinele mele.”. Indiferent câți copii au, le admir și le iubesc pentru că ele ne dovedesc în fiecare zi cât de puternice, cât de frumoase, cât de ingenioase și de minunate pot fi, în ciuda problemelor cu care, inevitabil, fiecare dintre ele se confruntă. Le doresc să nu uite niciodată asta, mai cu seamă atunci când li se pare că nu mai pot.
Mulțumesc!

Şi eu îţi mulţumesc, Cristina!
Şi cum cărţile sunt daruri pe care le poţi deschide la nesfârşit, ar acum suntem în plin sezon al darurilor, vă asigur că „Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers?” este un cadou cu care nu veţi da greş!