Cine oare nu a plecat, măcar o dată în viață, în căutarea zilei de ieri?
Câți dintre noi nu am plăti scump încremenirea în veșnicie a unei secunde de fericire?
Câți nu trăim oare cu nostalgia clipelor trecute, întocmai ca cele trei surori, suspinând după o Moscovă ce nu (mai) există?
Eu, recunosc, mă cufund adesea în amintire și uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi făcut alte alegeri: oare aș fi tot aici sau în altă parte? Oare aș mai fi eu?
Oare dacă ar fi să găsesc ziua de ieri și să o trăiesc din nou, aș face-o la fel?
Iată un subiect pentru o mai lungă povestire, ca să îl parafrazez pe dramaturgul meu preferat :).
Uitându-mă în urmă, găsesc multe clipe de fercire, pentru care sunt mai mult decât recunoscătoare. Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este să îmi aud copiii spunând:
-Azi a fost o zi fericită!
O zi fericită a fost și ziua în care am primit cartea „În căutarea zilei de ieri„, de Alison Jay, în traducerea Laurei Frunză (pe care o urmăresc de câțiva ani buni), apărută la Editura Cartemma.
În căutarea zilei de ieri
O poveste duioasă, care pe mine m-a mângâiat și m-a emoționat, iar pe copii i-a fascinat.
Ilustrațiile i-au cucerit din primul moment și au stat cu sufletul la gură să afle cum și dacă va reuși eroul cărții să se întoarcă în timp… Și să regăsească ziua de ieri, cea mai fericită zi din viața lui.
Evident, nu vă voi dezvălui finalul, ca să nu vă stric surpriza, vă spun doar că bunicul devine complice al aventurii, așa cum toți bunicii ar trebui să comploteze…
Este o lectură perfectă și pentru copiii mai mici. Poate deveni și o carte de căutare, căci la fiecare citire poți găsi ceva nou în desenele absolut superbe care însoțesc textul.