La bătrâneți

De voi ajunge la bătrâneți neputincioase,
îmi vor lipsi mult serile prea-călduroase
în care ne plimbam pe străzi aiurea.
Mirosul de liliac, de tei, de vinete coapte
Adierea brizei ce se-mplântă-n noapte
Și tălpile goale pe asfalt,
Privirea pierdută spre cerul înalt
Unde abia se zărește câte-o stea.
Așa e la oraș, e cer puțin.
Și e foarte ordonat,
În forme geometrice.
Mai ales în pătrat.
De voi trăi până la adânci bătrâneți
Și voi sta mult cu ochii pe pereți
Să-mi citești o poezie
Despre Viața care va să vie.
Să-L rogi să mă ierte
Și dacă poate, să m-aștepte.
Să mă primească în brațele Sale
Unde e mult cer și miroase a mare,
A liliac, a tei și a vinete coapte.

foto: Nina Hill

One thought on “La bătrâneți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.