Povești din Atelierul Păpădiei

Cu o păpădie se face primăvară! Fără doar și poate! Dacă nu mă credeți, haideți cu mine în Atelierul Păpădiei și veți vedea cum răsare soarele și să citiți încă o poveste frumoasă, din minunata lumea a mamelor care lucrează de acasă: Work at Home Moms România

1.    O scurtă prezentare: cine eşti şi care este pasiunea ta (cu ce te ocupi acum)?

Sunt Claudia Rațiu, un om obișnuit: mamă, soție, fiică, soră… din toate câte puțin. M-am născut în Florești, un sat lângă Cluj. Ne-am mutat în Cluj când aveam 15 ani și acolo am locuit până în urmă cu aproape 7 ani. M-am casatorit la 20 de ani și am o fiică minunată, bucuria și dragostea vieții noastre.

Cel mai mult îmi place să fiu mamă, îmi place să călătoresc, să citesc, ador să grădinăresc, să mă ocup de flori, să stau cu pisicile în poală – vara să-mi savurez cafeaua dimineața în curte, cu picioarele desculțe în iarbă, iar iarna- la gură sobei.

2.    Cum ai ajuns să pui în practică pasiunea ta?

În Cojocna, un sat de lângă Cluj părinții soțului au o livadă cu pomi și cu o mică căbănuță. Ne-am lipit și noi o încăpere lângă căsuța lor. La început, veneam sâmbăta și duminica. Pe urmă, de vinerea după serviciu, până duminică. Iar mai apoi, de vinerea și plecăm la slujba direct de acolo, lunea dimineață. Și pentru că bunicii soțului avuseseră pe o stradă mai sus de cabană o casă bătrânească, pe care părinții o vânduseră, iar bătrânica ce locuise acolo murise, ne-a încolțit gândul să o răscumpărăm și să avem, în sfârșit, căsuța mult visată. Negocierile cu fiii bătrânei au durat 4 ani. Ne venea să renunțăm, dar ceva ne mâna înainte. Am reușit, cu greu, să o răscumpărăm. Era într-un stadiu avansat de degradare… Era o căsuța din bârne și lut. Soțul meu a renovat-o mai singur, mai cu ajutoare, mai greu și în mulți ani… vreo 8. Dar am reușit! Din vechea casă au rămas doar bârnele vechi de sute de ani și forma tipic țărănească. Și pentru că anii trecuseră, din casă de vacanță s-a transformat în casă permanentă. Și mi-am dorit să mă bucur de viață și am renunțat la slujba. Aveam 24 de ani munciți și 45 de ani. A fost o decizie firească, fiica noastră terminase facultatea, se întreținea singură și domeniul în care lucrasem, publicitate, e un domeniu care te folosește la maxim.

Doi ani m-am bucurat de soare, de grădina, de viață la țară, de pisici, de cățel, de căsuța nostra mult dorită! Într-o zi, fiica mea mi-a trimis o poză cu o cănuță îmbrăcată într-o hăinuță, cum văzuse pe internet. M-a rugat să-i fac și ei una. I-am făcut, dar rezultatul nu era ceva cu care să mă mândresc ☺. Totusi, fire competitivă fiind, am mai făcut…mici cadouri la rude, la prieteni. Și reacțiile au fost surprinzătoare! M-au încurajat să mai fac . Am pregătit câteva modele, am făcut cu ajutorul prietenei mele poze frumoase, o pagină de facebook… și i-am dat numele, în joacă, Atelierul Păpădiei.
Soțul meu mă alintă de la Claudia Dia-Păpădia. Așa că numele acesta a fost ales. Sigur, la început prietenii, rudele erau cei invitați pe pagină respectivă. Unora le-a plăcut și au distribuit.

Iar într-o zi mi-am luat produsele și am intrat în cea mai frumoasă și centrală librărie să-i întreb dacă mi-ar vinde produsele. Și ei le-au apreciat și mi-au zis că le vând cu drag dar au nevoie de factură. Același răspuns l-am primit și de la o ceainărie celebra tot din centrul Clujului. Așa că am mers la Registrul Comerțului după câteva nopți de studiat pe internet și am făcut un PFA. Acesta a fost începutul. Am fost și la un târg la Sibiu Creative Buzz, pe urmă am făcut pachetele pentru cadouri de sfârșit de an la câteva firme din Cluj. Și vând cu ajutorul Facebook-ului în toată țara și multe produse ajung și în străinătate, duse cadou de cei care le cumpără pentru prieteni. De 3 ani este și la Cluj un festival minunat la care particip cu drag- Handmade Transilvania.

Toamna și iarna este perioada în care am cele mai multe comenzi. Cănuțele, ceainicele, brăduții și îngerașii de Crăciun au mare căutare. Toate le tricotez cu drag și bucurie și probabil acest lucru se simte.

3.    Ce te inspiră?

Mă inspiră tot ce văd și ce-mi amintește de copilărie: un fular pe care mi-l tricotase mama mea când eram copil, florile din curte, cireșele, animalele, frunzele. Acum am creat o colecție care se numește “Animale Drăgălașe”. Cănuțe îmbrăcate ca vulpe, cățel, pisica, măgăruș, iepuraș….și ideile tot vin ☺)))

 

4.    Cum îmbini mămiceala, munca, pasiunile?

Acum, pasiunea și muncă sunt îmbinate, merg mâna în mâna și asta e o bucurie, sunt o norocoasă să muncesc de acasă, unde am atelierul amenajat frumos în mansardă. Voi continua așa, atâta timp cât această muncă îmi va aduce bucurie și împlinire.

 

5.    Cum/Unde te vezi peste 5 ani?

Peste cinci ani mă văd cu nepoți în poală, tricotandu-le botosei și jucării ☺. Probabil Atelierul Papadiei va fi pe planul doi și voi lucra cu drag atâta timp cât cineva își va dori lucrușoarele tricotate de mine.

6.    Ce ai dori să transmiţi mamelor care ne citesc?

Mamelor care citesc le spun că le admir enorm, mai ales pe cele care aveți copii mici și munciți de acasă handmande sau orice altceva. De multe ori mă gândesc că faceți un efort enorm… nu e ușor să împaci munca migăloasă cu creșterea și supravegherea unor copii mici care-ți acapereaza toată atenția! Eu, nu știu dacă aș reuși! Deci, aveți toată sustinerea, admirația și respectul meu. Și le mai transmit să nu renunțe la profesia lor, să încerce, dacă au o pasiune să o facă în paralel cu profesia pentru care s-au pregătit….va fi greu, dar, până se conving că asta e ce-și doresc și pot să câștige bani din pasiune, să nu renunțe la profesie.